10 semne că ți se cuvine o resetare a îngrijirii de sine

În unele zile, corpul meu vorbește înainte ca eu să fiu pregătit să ascult. Echilibrul meu se clatină, mișcările mele devin mai ascuțite, iar vorbirea mi se formează mai greu. Faptul că trăiesc cu boala Huntington înseamnă că acestea nu sunt doar zile proaste întâmplătoare, ci sunt semnale. Mesaje tăcute care spun: "Funcționezi pe vapori. E timpul să faci o pauză.

O resetare a îngrijirii de sine nu este un lux. Nu este o baie ocazională la lumina lumânărilor sau un pui de somn furat după-amiază, deși acestea pot ajuta. O resetare adevărată este o întrerupere intenționată a ritmului pe care l-am ținut, o șansă de a repara uzura înainte ca aceasta să se transforme într-o spirală plină de simptome.

Ani de zile, m-am împotrivit acestui adevăr. Am crezut că odihna înseamnă să cedez. Am vrut să demonstrez că pot ține pasul, că pot continua să produc, că pot continua să apar. Dar să ignor oboseala, să ignor micile schimbări ale simptomelor nu făceau decât să mă facă mai vulnerabilă. Cu cât luptam mai mult împotriva nevoilor corpului meu, cu atât simptomele deveneau mai puternice.

Am învățat că primele semne ale epuizării apar adesea în starea mea de spirit. Devin nerăbdătoare, sensibilă, ușor resentimentară. Cererile care în mod normal nu m-ar deranja devin brusc copleșitoare. Această deteriorare emoțională se reflectă în simptomele HD, mișcările devin mai puțin coordonate, vorbirea mai puțin fluidă. Acum, iau aceste schimbări în serios. Ele înseamnă că am vărsat mai mult decât am umplut. O resetare începe cu grația: permisiunea de a mă opri, de a spune nu, de a mă odihni fără explicații.

Alteori, semnele sunt mai întâi fizice. Pot părea neîndemânatică și obosită. Am învățat că "a trece peste" nu ajută. Ceea ce mă ajută este să mă aplec asupra practicilor de refacere. Să mă întind ușor, să ascult muzică sau să închid ochii pentru un pui de somn la prânz, fără să mă simt vinovată.

Împrejurimile mele pot spune, de asemenea, povestea. Când se adună dezordine, rufe, corespondență nedeschisă, proiecte pe jumătate terminate, anxietatea mea crește și energia mea scade. O parte din resetarea mea constă în a-mi recupera mediul înconjurător. Chiar și eforturile mici, cum ar fi curățarea mesei sau adăugarea de flori proaspete, semnalează creierului meu că spațiul meu este sigur și calm, nu o altă sursă de stres.

Nutriția și hidratarea sunt la fel de vitale. Poate fi ușor să sari peste mese sau să iei gustări procesate, dar efectele sunt aproape imediate: echilibrul se pierde, ceața cerebrală se instalează, starea mea de spirit scade. Resetarea înseamnă să încetinesc suficient pentru a pregăti o masă hrănitoare: legume colorate, proteine slabe, cereale integrale. Tratez apa ca pe o grijă, nu ca pe o corvoadă, deoarece corpul meu are nevoie de ea pentru a funcționa bine.

O resetare înseamnă, de asemenea, liniștirea criticului interior care prosperă prin comparație. Este ușor să deplâng ceea ce obișnuiam să fac fără efort. Dar rușinea consumă energie pe care nu-mi pot permite să o pierd. În timpul unei resetări, îmi vorbesc ca unui prieten: Faci tot ce poți. Ai voie să mergi mai încet. Nu trebuie să meriți atenție.

Cele mai bune resetări sunt preventive. Nu trebuie să ating punctul de rupere înainte să fac o pauză. Am început să verific în mod regulat starea emoțională, fizică și mentală pentru a prinde din timp epuizarea. Dacă simt că tensiunea crește sau observ că mișcările mele devin mai greoaie, mă adaptez: reprogramez o ieșire, îmi rezerv o zi pentru liniște sau practic meditația ghidată. Vizualizarea faptului că mă aflu în apropierea unei ape liniștite, a unui orizont stabil mă ajută să încetinesc agitația din interiorul sistemului meu nervos.

Viața cu HD m-a făcut foarte conștient de faptul că energia este o resursă limitată. Modul în care o cheltuiesc contează. O resetare a îngrijirii de sine nu înseamnă să fac mai puțin la nesfârșit; este vorba despre crearea unui spațiu pentru a mă putea prezenta pe deplin pentru ceea ce contează cel mai mult. Este o strategie pentru longevitate, nu pentru lenevie.

Acest lucru necesită înot împotriva curentului unei culturi care celebrează producția constantă. Liniștea poate părea o lenevie pentru lumea exterioară, dar eu am învățat că este fundamentul puterii mele. În liniște, sistemul meu nervos se reface, mintea mi se limpezește, iar compasiunea mea pentru mine și pentru ceilalți revine.

Când aleg o resetare a îngrijirii de sine, spun: Îmi prețuiesc sănătatea mai mult decât agitația. Aleg prezența în locul performanței, grația în locul vinovăției. Și atunci când onorez această alegere, simptomele mele se simt mai ușoare, răbdarea mea se adâncește, iar speranța mea se luminează. Corpul meu se stabilizează, mintea mea se liniștește, iar eu îmi amintesc că a avea grijă de mine este cel mai productiv lucru pe care îl pot face.

Îngrijirea de sine, mai ales cu un HD, nu este un gând de moment. Este actul zilnic, uneori dificil, de a asculta semnalele timpurii ale corpului meu și de a răspunde cu compasiune. Atunci când o fac, îmi ofer cea mai bună șansă de a continua să trăiesc viața pe care mi-o doresc, o viață mai lentă, mai blândă și mult mai durabilă.